In terminologia islamica, Sabr, Shukr si Tawakkul reprezinta aspecte cheie ale credintei si modul in care musulmanii interactioneaza cu Dumnezeu si cu lumea. Sabr inseamna rabdare si statornicie, Shukr semnifica recunostinta si multumire, iar Tawakkul intruchipeaza increderea si dependenta de Dumnezeu. Sabr (in araba: صَبْرٌ, literalmente „rezistenta” sau, mai exact, „perseverenta” si „persistenta” este una dintre cele doua parti ale credintei (cealalta fiind shukr) in Islam. Ne invata sa ramanem statornici spiritual si sa continuam sa facem fapte bune in domeniul personal si colectiv, in special atunci cand ne confruntam cu opozitie sau intampinam probleme, esecuri sau rezultate neasteptate si nedorite. Este rabdare in fata tuturor rezultatelor neasteptate si nedorite. Shukr (araba: شكر) este un termen arab care denota recunostinta, gratitudine sau recunoastere din partea oamenilor, fiind o virtute foarte apreciata in Islam. Termenul poate fi folosit si daca subiectul este Dumnezeu, caz in care are sensul de „responsiune divina”. In limba araba, tawakkul (araba: تَوَكُّل) este un substantiv verbal al verbului tawakkala (araba: تَوَكَّلَ), care inseamna „a avea incredere” sau „a se baza” (in ceva sau pe cineva).